gr[ie\te; c[ dac[ n’au sc[pat de pedeaps[ aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe p[mânt, cu atât mai mult noi, de ne vom îndep[rta de Cel ce ne gr[ie\te chiar din ceruri; 26 al C[rui glas a cutremurat atunci p[mântul, iar acum a f[g[duit, zicând: }nc[ o dat[ zdruncina-voi nu numai p[mântul, ci \i cerul. 27 Iar cuvintele înc[ o dat[ arat[ schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri f[cute, spre a r[mâne cele ce sunt de nezdruncinat. 28 De aceea, pentru c[ noi primim o împ[r[@ie de nezdruncinat, s[ mul@umim prin aceea c[’ntru evlavie \i fric[ }i aducem lui Dumnezeu binepl[cut[ slujb[. 29 C[ci Dumnezeul nostru e foc mistuitor.
